Arguloza (păduchii de crap)

Arguloza este cea mai frecventă crustaceoză, foarte răspândită pe glob, comună multor specii de peşti de apă dulce, marină şi salmastră, atât din mediul natural cât şi din culturi. Deseori arguloza capătă un caracter epizootic, conducând la mortalitate în masă în populațiile afectate. Sunt receptive la parazitoză toate categoriile de vârstă.

Denumite popular păduchii peştilor", aceste crustacee sanguinosuge au corpul bine adaptat la viața parazitară.

Etiologie

În apele europene, comună este specia Argulus foliaceus care, parazitează pe tegument, aripioare, branhii la diferite specii de peşti dulcicoli.

Argulus foliaceus este o specie termofilă, temperatura optimă de reproducere şi dezvoltare fiind de 25-28°C. El preferă apele stagnante mai calde, cu cantități de oxigen reduse și încărcate cu substanțe organice în descompunere. Femela depune 250-300 ouă lipicioase, în cuiburi, pe diferite substraturi tari din apă (pietre, plante, scoici, resturi lemnoase, etc). De la o femelä pot rezulta într-o vară 3 generații, cu un total de 2 milioane indivizi. Depunerea ouălor poate începe primăvara la o temperatură a apei de 10-14°C.

Dezvoltarea embrionară se desfăşoară pe durata a 15-55 zile, funcție de temperatura apei. Larvele eclozează în decurs de câteva zile. Ele înoată în căutarea gazdei, pe care se fixează; în absenţa acesteia, după 2-3 zile mor.

Întregul ciclu poate dura 70-40 zile la o temperatură de 10-20°C şi 50-65 zile la 20-28°C. Vara, adulții pot trăi, liber în apă până la 11 zile. Ca şi larvele lor, preferă straturile bine luminate ale apei unde, dezvoltare decurge mult mai repede comparativ cu zonele mai întunecate. La valori de pH de peste 9, paraziții mor. Toamna, la 8-10°C, dezvoltarea larvară încetează, iar paraziții se acoperă cu un strat de mucus, rămânând pe peşti în stare de latență, pentru ca din primăvară să-şi reia metamorfoza şi să se reproducă intens.

Patogenie

Sursele de paraziți, în arguloză, sunt peştii parazitați, ca și purtătorii reprezentați de peştii de cultură vârstnici și de cei sălbatici. Apa din bazine este, de asemenea, un rezervor de ouă şi larve ale crustaceului parazit.

Pentru peştii ornamentali, hrana vie administrată acestora poate constitui o sursă de paraziți.

Infestarea ciprinidelor este mai intensă vara, când temperatura apei este mai ridicată. Iarna, invazia slăbeşte mult în intensitate.

Manifestări clinice

Fixându-se pe corpul peştilor, crustaceii străpung tegumentul acestora cu ajutorul armăturii bucale și sug sânge. La locul înțepăturilor, apar procese inflamatorii caracterizate printr-o secreție abundentă de mucus şi mici hemoragii; zonele vătămate se necrozează. Rănile şi micile ulcere formate constituie porți de pătrundere a agenților infecțioși în corpul peştilor parazitați. Totodată, toxinele secretate de unele glande ale crustaceilor sunt inoculate în micile leziuni, acționând asupra întregului organism al peştelui gazdă.

Peştii intens parazitați sunt agitați, uneori până la epuizare; ei se freacă de corpurile tari din apă, dau semne de anoxie. În cazuri grave, devin anemici, emaciați, cașexici şi în cele din urmă mor.

Leziuni

În arguloză, leziunile se produc la nivelul tegumentului, înotătoarelor. Ele constau din distrugeri de țesut epidermic, formarea de ulcerații punctiforme, procese inflamatorii, hemoragii, epitelioame. Micile răni abundă în celule mucipare, celule epidermice distruse, acumulări de limfocite.

Evoluţie/mortalitate

Se subliniază de asemenea că sunt suficienţi 1-2 paraziți pe corpul alevinilor de crap de 1-2g, 20 paraziti pe un peşte de o vară şi 100-120 paraziti pe un peşte de două veri, pentru a provoca moartea acestora. Mortalitățile în populațiile piscicole afectate de arguloză se înregistrează de obicei vara, la temperaturi ridicate ale apei, în condiții de populare densă, în bazine prost întreținute, slab oxigenate, încărcate cu substanţe organice în descompunere.

Diagnostic

Diagnosticul în arguloză se stabileşte prin examinarea cu ochiul liber a peştelui, pentru a observa paraziții fixați pe tegument, înotătoare, arcurile branhiale.

Pentru confirmare, se pot examina la lupă raclatele de pe tegument, înotătore, branhii, evidențiindu-se astfel mult mai clar crustaceii paraziți.

Prezența ulcerațiilor punctiforme și a microhemoragiilor pe corpul peştilor, constituie un indiciu în plus în diagnosticarea argulozei.

Profilaxie/tratament – Contactati-ne

錦鯉RO

Toate informatiile prezentate aici, nu pot fi

reproduse sub nici o forma si prin nici un

mijloc, fara acordul scris al detinatorului.

Copyright © 2022 Nishikigoi Romania

Toate drepturile rezervate.

Urmăriți-ne