Hrana utilizata în alimentaţia peştilor trebuie sǎ îndeplineascǎ urmǎtoarele condiţii:

· sǎ conţinǎ nutrienţii necesari creşterii, dezvoltǎrii şi pastrarii culorilor peştilor;

· sǎ se distribuie într-o formǎ accesibilǎ şi sǎ fie uşor asimilabila;

· sǎ se distribuie în cantitǎţi suficiente pentru a se mentine cresterea si culoarea;

· sǎ nu se utilizeze în stare alteratǎ;

· sǎ fie uşor digerabila;

· în perioada de hrǎnire sǎ fie raţional eşalonata cantitativ şi calitativ.

Nishikigoi sunt animale ectoterme, deci depind de temperatura mediului acvatic in care traiesc si au nevoie de au nevoie de proteine, grasimi, carbohidrati, vitamine, minerale pentru dieta lor.

Datorita lipsei informatiei corecte despre hrana, marea majoritate a crescatorilor de la noi doresc cea mai ieftina hrana fara sa tina cont de continutul acesteia.

Cu hrana de proasta calitate, crapul pierde in greutate, nu creste, culorile se estompeaza sau chiar dispar, se vor imbolnavi.

Proteina este principalul component din hrana care ajuta la crestere.

Grasimile sunt o sursa importanta de energie.

Carbohidratii sunt o sursa rapida de energie si cei mai buni sunt cei obtinuti din cereale.

Vitaminele sunt importante pentru menținerea sănătății. Lipsa de vitamina C poate determina curbura coloanei vertebrale. Ca si supliment alimentar pentru vitamina C sunt feliile de portocala, grapefruit,

Mineralele sunt si ele esențiale pentru menținerea sănătății si ajuta la eliminarea factorilor de stres. Dintre acestea amintim: calciu, magneziu, clor, potasiu, sodiu, sulf, fosfor, cenusa, seleniu

Printre mineralele organice de mare importanţă în nutriţia peştilor se află şi seleniul. Seleniul organic menţine sănătatea peştilor, în mod particular imunitatea, dezvoltarea, scăderea procentului de mortalitate, creşterea procentului de ecloziune şi scăderea ratei de conversie a hranei.

Seleniul are mai multe funcţii în sistemul biologic al peştilor, dar principalul rol este acela de componentă a glutationperoxidazei, o enzimă care detoxifică peroxizii lipidici, asigură protecţia membranelor celulare, şi poate fi antioxidant dacă are o rezervă adecvată de seleniu şi vitamina E.

Carotenoidele reprezinta principalul grup de pigmenţi naturali, pigmenţi ce se introduc în hrana peştilor. Două oxicarotenoide sunt responsabile de culoarea roşie, astaxanthin şi spirulina, obtinute din alge marine si zooplancton.

Pigmenti se mai obtin si din creveti, ardei rosu, morcov.

Valoarea nutritivă creşte pe măsură ce în compoziţie intră cerealele (porumb, orz, grâu), şroturile (soia, floarea-soarelui), materiile prime de origine animală. Introducerea ingredientelor de origine animală este indispensabilă unei reţete furajere, mai ales pentru puiet.

Cantitatea de hrana care poate fi ingeratǎ de cǎtre peşti este influenţatǎ de urmǎtorii factori: nutriţionali, ambientali şi comportamentali, care pot sǎ mǎreascǎ sau sǎ reducǎ eficienţa nutriţiei.

Referitor la calitatea hranei, aici putem da un exemplu din piscicultura: in ciuda faptului că au invatat piscicultura in anii '70 la noi, fermele din Japonia si Israel au avut, începand cu anii '80, producţii de până la 40 t/ha; în ţările est-europene puţine sunt fermele se produc peste 1,5 tone/ha. Principalul motiv este hrana. În aceste ţări s-a înpamantenit greşit ideea că cea mai bună hrană pentru crap este hrana ieftină şi cea naturală.

Reversul pe partea comerciala este ca o hrana trebuie sa fie neaparat pentru KOI si sa mai fie si ambalata in sac(punga) cu poza de KOI, chiar daca nu este calitativa, sau se poate gasi o hrana calitativa dar neambalata cu poza si cu dedicatie.

Cercetatori din vestul Europei, au ajuns la concluzia ca la o hrana de proasta calitate numai 5% este digerat, restul de 95% fiind eliminat prin fecale în apă şi este folositor numai ca îngrăşământ pentru dezvoltarea planctonului.

Însă, consecinţa acestei dezvoltări a planctonului pe baza hranei parţial digerata de peşti este înflorirea apei, lipsa de oxigen din apă, acumularea de amoniac şi nitriţi, creşterea stratului de nămol din bazine.

La crap, stomacul propriu- zis lipseşte, hrana trecând din esofag în intestin unde are loc digestia. Durata şi gradul de digestie al diferitelor tipuri de hrana sunt condiţionate de vârstǎ, varietate, temperaturǎ, cantitatea de oxigen din apǎ şi calitatea hranei.

Digestia este un proces biochimic şi mecanic complex, care are loc în tubul digestiv şi în cursul cǎruia hrana ingerata este transformata în substanţe simple uşor asimilabile.

Pentru condiţiile climatice din România, perioada când se face hrǎnirea suplimentarǎ cu eficienţǎ maximǎ este începând cu luna mai şi pânǎ în octombrie când temperatura apei este cuprinsǎ între 15- 28⁰C, temperatura optimǎ pentru hranire este de 20- 25⁰C, iar peste 27⁰C se sisteazǎ hranirea.

În sezonul rece, procesele de digestie sunt lente, hrana rǎmâne multe ore nedigeratǎ, iar asimilarea este redusǎ.

Hrana nu numai cǎ nu este ingerata, dar cea ingerata este eliminata în mare parte şi nu contribuie esenţial în procesele de creştere şi si mentinerea greutatii, colorit, etc.

Crapul(nishikigoi) are un apetit redus la temperatura apei de 27- 28⁰C, încetând sǎ se hrǎneascǎ la peste 30-31⁰C. Atunci când temperatura scade, diminuarea consumului voluntar este progresivǎ pânǎ la un anumit nivel sub care peştele nu se mai alimenteazǎ. Astfel crapul la temperatura apei de sub 12- 15⁰C are un apetit mult diminuat iar sub 4⁰C înceteazǎ complet hrǎnirea.

Peştii sunt foarte sensibili faţǎ de calitatea apei în care trǎiesc.Astfel, prezenţa unei mari cantitǎţi de amoniac sau de nitriţi blocheazǎ hrǎnirea ajungându-se la mortalitǎţi. Ex: la pǎstrǎv, un nivel de oxigen sub 6 mg/ l duce la încetarea hrǎnirii, iar la crap un nivel de oxigen dizolvat sub 5mg/l duce la imbolnavire si moarte.

Compoziţia chimică a hranei pentru reproducatori este: proteină 25%; grăsime 5%; celuloză 4%; umiditate 9%; celuloză 10%; vitamina A 20000 U.I./kg, vitamina D3 2000 U.I./kg, vitamina C 100U.I./kg, vitamina E 100U.I./kg. Diametrul granulei variază între 4,5- 8 mm

Pentru crapii reproducatori se va asigura o hrana cu un conţinut de proteinǎ brutǎ de cel puţin 35% în perioada de prematurare şi 25% în perioada de refacere şi întreţinere fiziologicǎ. Pentru reproducǎtori, raţia zilnicǎ de hranǎ va reprezenta între 3- 5% din greutatea individualǎ a lor pe perioada de furajare.

De retinut:

Nu se administreazǎ hrana în perioada când conţinutul de oxigen dizolvat al apei scade sub 5 mg/ l şi temperatura apei este peste 27⁰C.
Hrana nedigeratǎ este eliminatǎ în apǎ sub formǎ de materii fecale.
Durata digestiei stomacale la crap este de pânǎ la 4 ore (funcţia stomacului este suplinitǎ de bulbul intestinal şi glandele lui).
Crapul neavand stomac pentru a digera alimentele, este bine sa fie hranit putin si mai des.
Pana ajung in stadiul de reproducatori(3-4 ani), nishikigoi tineri este bine sa fie hraniti cu o hrană cu continut de proteina mai mare (35-45%), aceasta le mărește ritmul de creștere.
Nu hraniti crapii cu hrana pentru caini/pisici(am auzit cazuri). Grasimile din aceasta hrana sunt saturate si ard la temperaturi mai mari(om, caine, pisica), iar crapul dupa cum am spus isi ia temperatura din mediul in care traieste.

Hrănirea crapilor japonezi(nishikigoi)

錦鯉RO

Toate informatiile prezentate aici, nu pot fi

reproduse sub nici o forma si prin nici un

mijloc, fara acordul scris al detinatorului.

Toate drepturile rezervate.

Urmăriți-ne