Chilodoneloza

Chilodoneloza este o protozooză larg râspândită la peştii de apă dulce din zonele temperate și tropicale, frecventă mai ales în culturile de ciprinide şi salmonide din Europa, America, Asia, la toate speciile, de toate vârstele.

Etiologie

Agentul provocator al chilodonelozei este ciliatul Chilodonella cyprini.

Chilodonella cyprini, unul dintre cei mai periculoși ectoparaziți, este o formă cosmopolită care trăieşte pe tegumentul și branhiile tuturor peştilor de apă dulce. El se hrăneşte cu mucus şi descuamații epiteliale.

Parazitul se înmulţeşte la temperaturi cuprinse între 5-15°C. La temperaturi de peste 20°C sau la lumină puternică, înmulțirea încetează (dacă se mențin acvariile cu peşti infestați la lumină puternică, se constată că, treptat, paraziții mor). Desprinşi de pe gazdă, paraziții trăiesc în apă doar pentru puțin timp (24 ore la 5°C, 1 oră la 20°C).

În condiții nefavorabile (mai ales la temperaturile ridicate din timpul verii) ei se închistează, rezistând sub această formă timp îndelungat, fără a-şi pierde puterea invadantă. În procesul respirației peştilor, formațiile chistice pot ajunge, odată cu apa. in cavitatea lor branhială; aici, peretele chistului se rupe, parazitul se eliberează şi atacă țesutul branhial.

Patogenie

Sursele de Chilodonella cyprini sunt peştii parazitați cu acest ciliat, apa și echipamentele infestate, plantele și hrana vie (mai ales în cazul peştilor ornamentali).

Transmiterea parazitului se face prin contactul direct al peştilor sănătoşi cu cei parazitați ca şi prin intermediul apei infestate. Numărul de paraziți de pe o gazdă este influențat de starea fiziologică a acesteia.

Peştele stresat, slăbit, prost hrănit, sub greutate, constituie un substrat favorabil pentru înmulţirea ciliatului. Densitățile mari de populare favorizează, de asemenea, transmiterea parazitului.

Parazitoza se manifestă frecvent în sezonul rece, îndeosebi la sfârşitul iernii - începutul primăverii când, puietul speciilor de cultură poate fi masiv infestat.

Manifestări clinice

Peştii parazitați cu Chilodonella cyprini, se trezesc din hibernare înainte de vreme, se agită prin bazinele de iernat şi se aglomerează la copci. În alte tipuri de bazine, peştele se aglomerează la maluri şi la gurile de alimentare, iar dacă sunt exemplare de talie mai mare, înoată agitați la suprafață. Pe tegumentul și branhiile peştelui, în zonele în care s-a fixat şi s-a înmulțit parazitul, apar pete de culoare gri-albăstrui (strat de mucus amestecat cu paraziți).

Pe masura înmulţirii parazitului, petele se întind, confluiază și în cele din urmă acoperă întreaga suprafață a corpului. Peştii apar slăbiți, în prima fază cu o abundență de mucus, în special pe spate, intre înotătoarea dorsală și regiunea capului; apoi stratul de mucus se reduce, la puiet înregistrându-se chiar desolzări.

Branhiile, chiar în parazitări masive, nu prezintă modificări sesizabile cu ochiul liber. Moartea survine prin asfixie sau epuizare.

Evoluţie/mortalitate

Chilodonella cyprini este un ciliat rezistent la schimbările de temperatură, oxigen şi pH, pe care le suportă şi peştii, de aceea, gradul de periculozitate în condițiile infestării masive este crescut, iar prognosticul grav. Gravitatea este şi mai mare în cazul apariției parazitozei în bazinele de iernat unde, se pot înregistra pierderi mari prin mortalitate.

Paraziții pot acoperi integral corpul peştilor producându-le distrucții celulare masive.

Distrofia branhiei şi necroza o fac nefuncțională, fapt ce măreşte sensibilitatea peştelui la lipsa de oxigen.

Diagnostic

Diagnosticul chilodonelozei se stabileşte prin examenul microscopic. Diagnosticul diferențial, având în vedere numai manifestările clinice, trebuie făcut față de celelalte ectoparazitoze.

Profilaxie/tratament – Contactati-ne

錦鯉RO

Toate informatiile prezentate aici, nu pot fi

reproduse sub nici o forma si prin nici un

mijloc, fara acordul scris al detinatorului.

Copyright © 2022 Nishikigoi Romania

Toate drepturile rezervate.

Urmăriți-ne