Inflamația vezicii gazoase

Inflamația vezicii gazoase (IVG) este o boală infecto-contagioasă care in ultimile decenii şi-a extins arealul în întreaga Europă, provocând pierderi la fel de serioase (uneori chiar mai mari) ca și viremia de primăvară a crapului cu care multă vreme a fost confundată. Boala este cunoscută şi sub denumirea de “Aerocystis cyprinorum".

Boala afectează crapul, fiind sensibile toate grupele de vârstă, atât ale formei sălbatice cât și de cultură, precum și ale metişilor acestora; crapul sălbatic și metișii sunt ceva mai rezistenți comparativ cu formele selecționate de cultură.

Etiologie

Cu privire la natura agentului provocator al inflamației vezicii gazoase, parerile emise in literatura de specialitate sunt impartite. Majoritatea autorilor sunt de parere că agentul primar primar este un virus din familia Rhabdoviridae, asemănător celui ce provoacă viremia de primăvară a crapului. Cercetările recente confirmă existenţa unei singure specii de virus cu două subtipuri, unul fiind agentul provocator al VPC si celalalt al IVG, ambii avand similaritate biochimică și morfologică.

Indiferent că boala are sau nu ca agent primar un virus, considerăm că bacteriile joacă un rol important in evoluția inflamației vezicii gazoase.

Patogenie

Inflamația vezicii gazoase este o boală tipică de vară care însă, cu o frecvență si gravitate mai reduse, se poate manifesta și în celelalte sezoane ale anului.

Sursele naturale de infecție sunt peştii bolnavi şi purtători de virus, boala putând fi vehiculată prin intermediul apei și sedimentelor din bazine.

Manifestări clinice

Din punct de vedere clinic, inflamația vezicii gazoase poate evolua sub două forme, acută și cronică.

In forma acută, pe lângă pierderea reactivității la apropierea omului, peştii prezintă tulburări de echilibru, inotând cu capul în jos sau în decubit lateral, la suprafața,apei. Abdomenul apare balonat către regiunea anală, zonă în care se acumulează gazele difuzate din vezică. Anusul este tumefiat și hiperemic.

Forma cronică evoluează de obicei fără simptome specifice. Peştii bolnavi, de cele mai multe ori remonți și reproducători, apar epuizați, cu tegumentul icteric, cu tulburări digestive datorită inflamației tractusului digestiv, uneori cu devieri ale coloanei vertebrale şi balonări uni- sau bilaterale ale abdomenului în regiunea vezici gazoase.

Evoluţie/mortalitate

Prognosticul bolii este foarte grav deşi, ca urmare a instalării imunității, boala capătă un caracter mai uşor, cu predominanța formei cronice și cu creşterea procentului cazurilor de vindecare.

Gravitatea bolii este mai mare în sezonul cald al anului, comparativ ce celelalte sezoane, când totuşi se poate manifesta. Mortalitățile pot atinge 50% din populația afectată.

Diagnostic

Diagnosticul corect al inflamației vezicii gazoase se poate pune numai prin asocierea examenului clinic cu cel de laborator. Din punct de vedere clinic, interesează in mod deosebit poziția anormală în apă (statul în cap") a peştilor bolnavi și balonarea abdomenului către regiunea anală.

După cum s-a arătat, inflamația vezicii gazoase poate fi confundată cu viremia de primavara a crapului, sau poate fi provocata de unii agenti parazitari (sporozoare), cauza pentru care este necesar diagnosticul diferential.

În inflamația infecțioasă a vezicii gazoase nu se produc ulcere ale tegumentului şi acumulări de lichide (ascita) în cavitatea corpului; prezența acestor leziuni, concomitent cu cele ale vezicii gazoase, denotă coexistența ambelor îmbolnăviri, viremia de primăvară a crapului şi inflamația vezicii gazoase.

Inflamația vezicii gazoase, provocată de invazii parazitare, necesită, pentru diagnosticul diferențial, şi examenul parazitologic.

Profilaxie/tratament – Contactati-ne

錦鯉RO

Toate informatiile prezentate aici, nu pot fi

reproduse sub nici o forma si prin nici un

mijloc, fara acordul scris al detinatorului.

Copyright © 2022 Nishikigoi Romania

Toate drepturile rezervate.

Urmăriți-ne