Piscicoloza este o ectoparazitoză provocată peştilor de hirudinee parazite. Ea are o arie zoologică și geografică largă, fiind comună multor specii de peşti dulcicoli şi marini din apele naturale şi din crescătorii.
Denumirea de „piscicoloză", atribuită la început îmbolnăvirilor cauzate peştilor de Piscicola sp., s-a extins, fiind utilizată în prezent şi în cazul invaziei cu alte specii de hirudinee.
Etiologie
Agenții provocatori ai piscicolozei sunt, în principal, specii de Piscicola dar şi aparținând altor genuri.
Din cele 60 specii de hirudinee dulcicole şi marine, menționate în literatura de specialitate ca parazite la peşti, mai comune sunt:
Cystobranchus fasciatus (fig 2 e)– are corp alungit, de culoare cenușie cu nuanțe de violet pe acest fond existând câmpuri cenuşiu-închis cu marginile decolarate. Pe ventuza anterioară există 2 perechi de ochi. Ventuza posterioară este mare, cu un diametru ce depăşeşte lățimea corpului. Lipitoare specifica somnului;
Cystobranchus respirans (fig 2 g) - are un corp scurt, de culoare cenuşiu-gălbui cu nuanțe de brun. Parazitează la nisetru, lipan, somon;
Hemiclepsis marginata (fig 2 a) - Colorația corpului este pestriță, cu nuanțe brun-verzui, cu 7 rânduri de pete gălbui pe fața dorsală.Parazitează la unele specii de peşti dulcicoli precum crapul, babuşca, somnul, bibanul, ghiborțul;
Piscicola geometra (fig 1 C), cea mai comuna lipitoare a pestilor, care afectează atât populațiile naturale cât și pe cele din culturi, mai ales de crap și păstrăv, dar şi ale altor specii din bazinele invadate de vegetaţie;
Piscicola fadejewi (fig 1 D)are un corp cilindric sau uşor îndesat. Parazitează la diferite specii de peşti din Dunăre, Nistru, Nipru, ca și din unele bazine de acumulare din Estul Europei;
Piscicola volgensis (fig 2 i) se caracterizează printr-un corp scurt. Culoarea generală a lipitorii este cenuşie sau brun-deschis, cu nuanțe violet. Parazitează la unele specii de sturioni precum şipul, cega, nisetrul;
Trachelobdella sinensis (fig 1 B, fig 2 c)este de culoare deschisă şi este o lipitoare specifică crapului şi carasului.
În general, culoarea acestor viermi variază funcție și de cea a peştilor la care parazitează. Dezvoltarea lipitorilor se face fără participarea vreunei gazde intermediare.
Vara, lipitorile depun coconi pe fundul bazinelor, pe vegetație și pe alte corpuri submerse, uneori chiar pe mal in solul umed. În a doua jumătate a verii din ei ies lipitori tinere care invadează peştii.
Sunt receptive la piscicoloză toate speciile de pești, de toate vârstele, mai frecvent afectate fiind cele din heleştee, cum ar fi crapul, carasul, linul, păstrăvul, s.a.
Patogenie
Sursele de lipitori sunt peştii vârstnici, îndeosebi cei sălbatici care pătrund în amenajări, apa, vegetația macrofită sau orice substrat pe care se depun coconii. Transmiterea se realizează prin contact direct de la un peşte la altul.
Lipitorile se fixează pe piele, înotătoare, ochi, mucoasa bucală și chiar branhiile peştelui.
Pentru peşti, periculozitatea invaziei este generată de numărul lipitorilor fixate, de distrugerea integrității tegumentului ca urmare a muşcăturilor acestora și de cantitatea de sânge suptă.
Hirudineele parazitează peştii un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, funcție de specie şi de temperatura apei. De exemplu, Piscicola geometra infestează peştii timp de 4 săptămâni, la temperaturi scăzute invadează peştii în număr mare și nu-i părăsesc decât la încălzirea apei.
Manifestări clinice
Peştii afectați de piscicoloză înoată agitați în bazine, se freacă de maluri. Pe suprafața corpului lor se observă lipitorile şi rănile provocate de acestea.
Prin fixare de corpul peştilor şi prin muşcăturile lor, lipitorile distrug integritatea tegumentului, creând astfel porți de pătrundere pentru unii agenți infecțioși și parazitari.
Frecvent, prin desprindere de pe un peşte şi fixare pe altul, lipitorile constituie vectori ai unor paraziti sanguini (ex. specii de Tripanosoma și Cryptobia)
Peştele invadat de lipitori este anemic, slăbeşte, parametrii sanguini confirmând această stare.
Leziuni
In piscicoloză, leziunile apar la nivelul tegumentului, la locurile de fixare a lipitorilor, sub forma unor mici răni sângerande ce pot evolua în ulcere.
Diagnostic
Examenul macroscopic al corpului peştelui şi evidențierea lipitorilor (având dimensiuni de până la 50 mm, pot fi observate cu ochiul liber) sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul în piscicoloză.
Profilaxie/tratament - Contactati-ne
錦鯉RO
Toate informatiile prezentate aici, nu pot fi
reproduse sub nici o forma si prin nici un
mijloc, fara acordul scris al detinatorului.
Copyright © 2022 Nishikigoi Romania
Toate drepturile rezervate.
Urmăriți-ne