"Septicemia Hemoragică Bacteriană la Pești: Cunoștințe, Diagnostic și Tratament Eficient"

Această boală este prezentată în literatura de specialitate sub diferite denumiri: ''septicemia provocată de specii mobile de Aeromonas'', ''necroza ulcerativă a tegumentului", ''pesta roşie", etc.

Sunt sensibile la îmbolnăvire toate speciile de pești de apă dulce sau sărată, caldă sau rece, aparținând familiilor salmonide, coregonide, anguillide, esocide, ciprinide, percide, ictaluride. În ţara noastră, în ultimii ani, se manifestă din ce in ce mai frecvent, indeosebi în bazine prost întreținute şi cu densitate mare de populare.

Etiologie

Cei mai multi autori susțin că agentul etiologic este reprezentat de specii mobile de Aeromonas, în special Aeromonas hydrophila, cu multe serotipuri. Alți autori, pledează pentru bacteria Pseudomonas fluorescens.

Declanşarea bolii este favorizată de condițiile de stres printre care, un rol important îl joacă încărcarea apei cu substanțe organice şi cu alți poluanți, deficitul de oxigen, temperaturile prea ridicate, oscilațiile de temperatură, pH-ul necorespunzător al apei, etc.

Pe fondul unei rezistențe scăzute a organismului peştilor și a unor condiții de mediu nefavorabile, bacteriile care, în condiții normale duc o viață saprofită, devin patogene.

Aeromonas hydrophila, ca și Pseudomonas fluorescens, exemple de bacterii facultativ patogene la peşti, sunt larg răspândite în mediul acvatic, atât în apa curată, cât mai ales în cea poluată organic, dulce sau sărată, in componența microflorei intestinale a peştelui.

Patogenie

În condiții de rezistență scăzută a peştilor, bacteriile respective, care pot fi prezente şi pe corpul şi în intestinul peştilor sănătoşi, îşi sporesc virulența și produc infecții locale ale tegumentului lezat de condițiile stresante sau, frecvent, infecții generale de tip septicemic.

Temperatura de declanşare a bolii este la peste 10°C. în mod obişnuit primăvara, când peştele devine, din nou, metabolic activ. Izbucnirile bolii, în mod obişnuit, sunt asociate cu o apă de calitate necorespunzătoare, in special cu nivel de oxigen scăzut, cu multă substanță organică, poluanți. De regulă, există o stare precedentă de stres, ca, manipularea peştelui, infestarea cu paraziți, condițiile proaste din timpul iernatului, etc.

Infecția naturală se produce pe calea tubului digestiv. Bacteriile existente în mod obişnuit în apa bazinelor şi în intestinul peştilor, invadează organismul acestora în condițiile apariției unor stări de stres, cauzate de diverşi factori, îndeosebi variații bruşte ale temperaturii apei.

Boala se poate manifesta pe tot parcursul anului, mai ales în perioadele de reproducere şi de schimbări sezonale ale temperaturii apei.

Simptome

Simptomele nu sunt tipice; ele sunt aceleaşi ca în orice septicemie bacteriană. Peştele bolnav se aglomerează la maluri, înoată molatec și prezintă sângerări la baza înotătoarelor, pe suprafața corpului şi mucoasa palatinului. Branhiile sunt palide, anemice.

Leziuni

La nivelul tegumentului, în diferite regiuni ale corpului, apar pete hiperemice rotunde, ovale sau alungite. Ca urmare a proceselor de necroză, petele capătă cu timpul nuanță alb-cenuşie; la nivelul lor se produce zbârlirea solzilor care, în cele din urmă, se desprind, lăsând dermul descoperit. După distrugerea completă a tegumentului, apar vizibile ulcerațiile de dimensiuni variate, ce pot evolua, uneori, profund in musculatură: zonele lezate sunt invadate rapid de ciuperci.

În afara acestor leziuni hemoragice şi ulcerative la nivelul tegumentului şi musculaturii, se mai pot observa necroze ale aripioarelor şi caudalei, exoftalmii, balonarea abdomenului, hiperemia şi prolapsarea anusului.

Cazurile supraacute, în care semnele externe pot să lipsească, evoluează rapid spre mortalitate.

Cazurile acute pot să prezinte hemoragii pe branhii şi la baza aripioarelor, iar cele cronice evidențiază abcese şi ulcere.

Evoluţie si mortalitate

Boala evoluează de obicei cronic, însă, sunt destul de frecvente cazurile grave de evoluție acută, cu simptome septicemice nespecifice și cu pierderi ridicate.

Prognosticul septicemiei hemoragice bacteriene este grav în formele acute, în bazinele în care se manifestă producția de peşte putând fi diminuată cu până la 40-60%. Prognosticul este cu atât mai grav cu cât peştii sunt mai stresați și nu se poate interveni pentru înlăturarea condițiilor defavorabile de viaţă; de asemenea, este grav primăvara, la încălziri bruşte ale apei.

În forma cronică a bolii, pronosticul este uşor, boala fiind vindecabilă prin aplicarea unor măsuri de îmbunătățire a condițiilor de viață. Trebuie avut însă în vedere că, acțiunea unor factori stresanti suplimentari asupra peştilor cu formă cronică de boală, poate conduce la trecerea acesteia în forma acută.

Diagnostic

Diagnosticul bolii se poate stabili prin asocierea examenului clinic cu cel bacteriologic. Izolarea bacteriilor din rinichiul peştilor, permite diferențierea de intoxicații şi de acțiunea unui pH necorespunzător care, provoacă aceleași simptome și leziuni. O confirmare rapidă prin testul ELISA sau prin inumofluorescență este dificila si nerelevantă din cauza numeroaselor serotipuri.

Profilaxie şi tratament – Contactati-ne