14 martie 2024

Toxicoze algale

Toxicozele algale sunt stările patologice provocate peştilor de către unele specii de alge fitoplanctonice, dulcicole sau marine, ca urmare a înmulţirii lor excesive a acumulării în apă a produşilor de metabolism toxici pe care-i elimină. Frecvent, asemenea intoxicații se înregistrează în populațiile piscicole marine, dar și de apă dulce, vara, când algele fitoplanctonice se înmulţesc excesiv provocând fenomenul de “înflorire".
Dintre toxicozele algale, mai comune sunt cele provocate peştilor de unele alge albastre (specii de Aphanizomenon, Nostoc, Microcystis), dinoflagelate (specii de Gerodinium, Gymnodinium, Ceratium, Gonyaulax), diatomee (specii de Chaetoceros, Pseudonitszchia), alte fitoflagelate (specii de Prymnesium, Chrysochromulina).
Mortalități în populațiile piscicole, datorate înfloririi fitoplanctonului se înregistrează la scară largă în multe zone ale globului. În vestul Scoției, de exemplu, în fermele marine de somon, se produc pierderi ca urmare a stărilor patologice generate de explozia fitoplanctonului în timpul verii.
În condiții optime de mediu algele fitoplanctonice se înmulţesc rapid provocând fenomenul de înflorire a apei, proces, în general, benefic pentru ecosistemele acvatice. Dacă înflorirea apei este generată de specii de alge dăunătoare, efectul asupra populațiilor piscicole este negativ.
Infloririle algale sunt favorizate de:

- perioadele prelungite de vreme calmă şi însorită, vara timpuriu;

- înrăutățirea calității apei;

- scăderea concentrației de oxigen din apă în timpul nopții.

Explozia algelor dăunătoare poate avea efect direct sau indirect asupra peştilor:

- Ca efect direct se înregistrează iritarea branhiilor, secreția excesivă de mucus, starea de hipoxie la peşti, disfuncțiile şi hemoragiile hepatice.

- Efectul indirect este dat de numărul mare de fitoplancteri care, în timpul nopții consumă oxigen, conducând la o scădere a concentrației acestuia în apă şi la stări de hipoxie la pesti, de asemenea cantitatea de oxigen din apă scade si datorită consumului în procesele de descompunere microbiană a algelor moarte,

Peştii afectați de înfloririle algale manifestă simptome ca:

- inapetenţă;

- retragere in zonele mai adânci ale apei;

- salturi bruşte la suprafaţă;

- dificultate in respirație;

- mortalități acute.

Ca leziuni histopatologice se înregistrează:

- fuziunea şi necroza lamelelor branhiale;

- modificarea aspectului şi structurii ţesutului hepatic, cu hemoragii şi focare de necroză ca urmare a intoxicării acestuia;

- iritarea mucoasei intestinale.

În vederea prevenirii efectelor înfloririi algale se impune o permanentă monitorizare a calității apei, pe perioada de vară, și un control periodic al stării peştelui (se urmăreşte secreția de mucus la nivel branhial, aspectul branhiilor, structura acestora. Se examinează în paralel componenţa calitativă şi cantitativă a fitoplanctonului. O înflorire algală este considerată periculoasă când numărul de fitoplancteri aparținând speciilor dăunătoare, depăşeşte 1 milion/l apă.

În cazuri de semne certe de declanşare a înfloririi algale (scăderea transparenței apei, creşterea numărului de fitoplancteri peste o anumită limită), ca primă măsură recomandată este sistarea hrănirii peştelui, infometarea acestuia, atenuând astfel starea de stres și cerințele de oxigen asociate cu digestia hranei.

Sortarea şi manipularea peştelui, tratamentele pentru combaterea ectoparazitozelor, se recomandă a fi evitate, tocmai pentru a evita stresul.

Oxigenarea apei, dispersarea masei de alge sunt de asemenea măsuri ce pot avea rezultate benefice in combaterea efectelor negative ale înfloririlor algale.

Profilaxie/tratament - Contactati-ne

錦鯉RO

Toate informatiile prezentate aici, nu pot fi

reproduse sub nici o forma si prin nici un

mijloc, fara acordul scris al detinatorului.

Toate drepturile rezervate.

Urmăriți-ne