"Trichodinioza: Cauze, Simptome, Diagnosticare și Tratament pentru Această Afecțiune Parazitară la Pești"

Trichodinioza este una dintre cele mai răspândite parazitoze, prezentă în toate categoriile de ape, la specii de peşti dulcicoli, marini şi de acvariu, de toate vârstele. Boala este cunoscută încă de la începutul secolului XX, cele mai receptive la îmbolnăvire fiind in principal crapul, ciprinidele asiatice, păstrăvul, somnul, ş.a.

Etiologie

Agenții provocatori ai trichodiniozei sunt reprezentați de un grup de ciliate, mai comune fiind speciile genurilor Trichodina, Tripartiella, Trichodinella.

Paraziții se fixează pe tegumentul şi branhiile peştilor și se hrănesc cu mucus, bacterii conținute de acesta, celule moarte. Desprinşi de pe gazdă, ei rezistă în apă doar 24-36 ore.

Fiecare specie este influențată mult de temperatura apei, existând specii care parazitează şi se reproduc în sezonul rece, altele în sezonul cald. Astfel, Trichodina domerguei ca şi Trichodina pediculus, se înmulţesc la temperaturi coborâte – prima mai intens în martie-aprilie, cea de a doua numai iarna, la 0,5-1°C. Trichodina nigra şi Tripartiella bulbosa, dimpotrivă, se înmulţesc intens vara. Trichodinella epizootica nu este influențată prea mult de temperatură, aceasta parazitând din primăvară până toamna târziu.

Patogenie

Sursele de paraziți în trichodinioză sunt peştii purtători, apa în care agenții provocatori pot înota liber pentru un timp, echipamentele infestate, plantele și hrana vie (acestea din urmă sunt în principal surse de paraziți pentru peştii de iaz/acvariu). Transmiterea paraziților se face prin contactul direct al peştilor.

Practic, nu există peşte pe care să nu se întâlnească parazitul, în toate sezoanele anului. Infestații masive, cu manifestări clinice, se întâlnesc în special la puietul de talie mică (exceptând alevinii de 2-3 zile) şi la cel prost întreţinut.

Parazitarea peştilor este favorizată de încărcarea apei în substanță organică, densitatea mare de populare cu material piscicol, starea de subnutriție a peştelui, subdezvoltarea acestuia.

Literatura de specialitate menționează trichodinioza ca o parazitoză frecventă mai ales în heleşteele de iernat, manifestându-se cu intensitate în lunile februarie martie.

Manifestări clinice

În general nu există o simptomatologie specifică trichodiniozei, semnele clinice sunt asemănătoare celor din ihtioftirioză, chilodoneloză, girodactiloză. În invazii slabe, tulburările provocate de paraziți sunt aproape imperceptibile.

In invaziile masive, asupra peştelui se resimte efectul patogen determinat de acțiunea mecanică a parazitului. Astfel, în zonele de fixare şi aglomerare, în special pe cap si spate, apare o hipersecreție de mucus care, în amestec cu paraziții și celulele moarte descuamate, generează pete alburii, ce pot acoperi, în parazitări intense, tot corpul peştelui. Dar, la o infestare puternică peştii devin agitați, se îndreaptă în masă spre gurile de alimentarea, treptat devin molatici, epuizați: corpul lor se acoperă cu un strat gros de mucus; numărul exemplarelor care se îmbolnăvesc crește zilnic, se înregistrează mortalități ce cresc numeric odată cu evoluția parazitozei.

Localizarea paraziților pe branhii duce la afecțiuni mai grave decât în cazurile de fixare pe tegument. Iritând terminațiile nervoase ale lamelelor branhiale, paraziții determină o creştere a cantității de mucus care, inundând cutele respiratorii, deranjează procesul respirator. Peştii mor prin asfixiere.

Leziuni

În forma tegumentară a bolii se înregistrează eroziunea tegumentului, ulcerații punctiforme şi necroze la nivelul acestuia.

În foma branhială, leziunile de la nivelul foițelor branhiale constau în inflamarea acestora, distrugeri ale epiteliului respirator, ale pereților capilarelor sanguine, hemoragii punctiforme, necroze branhiale, abundență de mucus.

Peştele mort emană un puternic miros de grăsime, iar organele sale parenchimatice sunt reduse în volum.

Evoluţie/mortalitate

Prognosticul bolii depinde de gradul de parazitare, dimensiunea peştelui, starea de întreţinere a acestuia, condițiile din bazin. La puietul de crap, ciprinide asiatice, păstrăv, intens parazitat, menținut în heleştee puțin adânci, încărcate organic, cu un curent de apă slab, prognosticul este grav, mortalitățile ridicate; în condițiile în care trichodiniozei se asociază și alte parazitoze (ihtioftirioză, chilodoneloză), gravitatea creşte, procentul de mortalitate de asemeni. Fixarea ciupercilor patogene la nivelul țesuturilor lezate, complică de asemeni evoluția bolii.

In heleşteele de suprafață mare, adânci, cu un curent mai puternic, cu o densitate de populare mai mică, pestii rezistă bolii, mortalitățile sunt mai reduse sau absente. Pe măsură ce peştele înaintează în vârstă, prognosticul trichodiniozei devine mai usor.

Diagnostic

Pentru diagnostic, se impune examenul microscopic care permite evidențierea ciliatelor parazite si confirmă parazitoza.

Profilaxie/tratament – Contactati-ne