Vibrioza: Simptome, Cauze și Tratamente - Tot ce trebuie să știți

Vibrioza, este o boală infecțioasă cu caracter enzootic, cunoscută încă din secolul XVIII, larg răspândită pe glob, in prezent este cunoscută sub denumirea de vibrioză.

Boala a fost semnalată pentru prima dată la anghilă (pesta roşie a anghilei); In timp s-a constatat că sunt sensibile toate speciile de peşti din fermele marine și de asemeni multe specii sălbatice. Numărul speciilor sensibile la boală este relativ mare, printre acestea numărându-se anguilidele, pleuronectidele, gadidele, salmonidele marine şi chiar peştii de apă dulce care trăiesc în ape salmastre (știuca, păstrăvul curcubeu, crapul, carasul, etc.). Boala se manifestă în diferite țări din Europa, America, Asia.

Etiologie

Agentul etiologic al vibriozei este reprezentat de diferite specii de Vibrio.

Vibrio anguillarum, principala specie provocatoare de vibrioză, este o bacterie Gram-negativă in forma de virgula. Dezvoltarea are loc la temperaturi cuprinse între 5-35°C, cu un optimum la +26°C şi la valori de pH 6,9-9,6 (suportă chiar valori de pH = 11).

Vibrio parahaemolyticus, bacterie obişnuit patogenă pentru om, poate uneori interveni în vibrioza peştilor. Se deosebeşte de V. anguillaram prin unele caractere biochimice şi culturale (se dezvoltă și la temperaturi de +37°C in medii nutritive care conțin până la 10% clorură de sodiu, condiții care inhiba dezvoltarea lui Fibrio anguillarum).

Speciile de Vibrio se găsesc de asemeni in habitate dulcicole. Pe lângă specificitatea pe care o manifestă pentru o anumită gazdi ele se deosebesc şi prin caracteristicile biochimice şi gradul de patogenitate.

Patogenie

Vibrio anguillarum, agentul obişnuit al vibriozei, la apariția unor condiții care slăbesc rezistența peştilor (acțiunea factorilor stresanți de tot felul, variația temperaturii apei) se produc infecții cu consecințe uneori foarte grave asupra populațiilor piscicole. În apele dulci, vibrioza poate de asemeni să apară la peştii slăbiți, ea fiind provocată în acest caz de tulpini mai puțin halofile şi care, de obicei conduc la infecții cu caracter mai uşor.

Temperaturile de declanşare a bolii variază şi depind de specia de peşte, de specia de Vibrio sau de tulpinile acesteia. Cu toate acestea, vibrioza, în mod obişnuit, apare din primăvară până în toamnă, în special când temperatura apei crește sau scade. La peştii sălbatici, în apele puțin adânci, boala apare vara târziu, când temperatura apei este ridicată.

In helesteie, boala poate apare de mai multe ori pe an, deşi mai frecvent şi mai sever se manifestă vara târziu.

La speciile de apă dulce, declanşările vibriozei au fost asociate cu utilizarea ca hrană, a resturilor de peşte marin.

Rezervoare de infecție pentru peşte sunt considerate, de asemenea, speciile curățitoare, care se hrănesc în jurul vivierelor și microflora intestinală a peştelui sănătos, sălbatic sau de cultură, în care se găseşte, V. anguillarum. Perioada de incubație în vibrioză variază cu temperatura, virulența tulpinii gradul de stres sub care trăiește peştele.

Porțile infecției sunt reprezentate de soluțiile de continuitate de la suprafața corpului (tegument și branhii), precum şi de calea orală. După pătrunderea germenilor în organism, în funcție de rezistența gazdei, aceștia pot provoca o infecție septicemică sau infecții localizate la nivelul tegumentului, musculaturii și intestinului. Peştii vindecați rămân imuni față de vibrioză.

Manifestări clinice

Din punct de vedere clinic, vibrioza poate evolua supra-acut, acut sau cronic, cu simptome diferite, după specia gazdă şi sensibilitatea individuală a peştilor.

În forma supra-acută a bolii, la peştii juvenili foarte sensibili şi la cei cu rezistență naturală puternic afectată, moartea poate surveni brusc, fără simptome evidente, obsevându-se doar anorexia, întunecarea corpului și uneori contracții spasmodice.
Forma acută este în principal congestivă şi hemoragică. Pe înotătoare şi diferite regiuni ale tegumentului apar pete hiperemice şi hemoragice care, frecvent se generalizează pe întreaga suprafața a corpului. În jurul anusului şi la baza aripioarelor se pot observa leziuni roşii-sângerii, iar uneori, pielea de pe musculatură poate apare inflamată și cu ulcere.
În forma cronică, ce se manifestă la peştii cu un anumit grad de rezistență naturală sau dobândită, au loc infecții localizate de obicei în tegument, musculatura somatică sau intestin. În această formă, boala se manifestă prin ulcerații superficiale în diferite zone ale tegumentului şi abcese hemoragice în musculatura laterală și a capului, abcese care, după ce se deschid, evidențiază leziuni necrotice profunde.

Uneori, forma cronică a bolii se manifestă numai prin inflamarea intestinului care, la exterior, este trădată de hiperemia şi tumefierea regiunii anale.

Branhiile sunt palide, reflectând o anemie severă. Ochii sunt frecvent afectați, primul semn fiind opacitatea corneei care, poate progresa spre ulcere și scurgerea conținutului ocular.

Evoluţie, mortalitate

Prognosticul vibriozei este grav în forma supra-acută şi acută, mai ales în condiții proaste de viață pentru pești (ape încărcate cu substanțe organice şi alţi poluanți, deficit de oxigen, valori ridicate de pH, temperaturi ridicate ale apei).

Mortalitatea în mod obişnuit este foarte ridicată şi rapidă, până la 80% in cazurile supra-acute. Chiar dacă se aplică un tratament, 10-20% pierderi sunt frecvente, ele apărând în câteva zile, în cazurile acute, sau după o perioadă mai lungă, în manifestările cronice.

Diagnostic

Diagnosticul bolii poate fi precizat numai prin asocierea examenului clinic cu cel epizootologic și bacteriologic, deoarece simplul examen clinic poate conduce la confuzii.

De mare importanță pentru diagnostic, este descoperirea prezenței bacteriei Vibrio anguillarum care, poate fi izolată în forma acută din toate organele (în special din rinichiul anterior şi splina) şi din sânge, iar în forma cronică de boală, numai din leziunile tegumentului, musculaturii și intestinului. Semnele sunt ca si la Aeromonas sau Pseudomonas si este dificil sa se faca un diagnostic diferential.

După identificare, se realizează antibiograma, în vederea aplicării unui tratament corect.

Profilaxie/tratament - Contactați-ne