iremia de Primăvară a Crapilor Japonezi: Diagnostic, Tratament și Prevenire

Istoric

Viremia de primăvară a crapului (VPC) este o boală infecto-contagioasă cunoscută în Europa centrală încă din secolul XVIII-lea şi descrisă în timp sub diferite denumiri (boala de Lublin, septicemia hemoragică, viremia de primăvară, eritrodermatita, neuroviroza hidropigenă, hidropizia infecțioasă, etc.).

Cercetările efectuate în ultimii ani au condus la concluzia că agentul etiologic al viremiei de primăvară a crapului este Rhabdovirus carpio. Acestuia i se pot asocia și bacteriile (Aeromonas punctata, Pseudomonas fluorescens), care complică simptomele declanşate de virus.

Viremia de primăvară a crapului este o boală contagioasă care evoluează endemic în Europa de peste 50 de ani, 10-15% din puiet pierzându-se din această cauză. Este o boală sezonieră, care apare la o temperatură a apei iazului cuprinsă între 10-14°C.

Virusul este rezistent la temperaturile scăzute. La un pH aproape neutru, poate rezista în mediul acvatic la o temperatură de 4°C, un an de zile.

Sursele de infecție le constituie peștii bolnavi și cei purtători, peștii morți, iar vectorii apa, echipamentul și uneltele de pescuit, mâl, diverși ectoparaziți (Lernaea cyprinacea, Argulus foliaceus, Piscicola geometra). Transmiterea frecventă se realizează prin mișcarea peştilor bolnavi, apa fiind vectorul abiotic cel mai important. Ustensilele de lucru contaminate pot constitui și ele o modalitate de răspândire a virozei. Prezența virusului într-o anumită locație (ferma/iaz) il face greu de eradicat.

Manifestari clinice

Viremia de primăvară evoluează acut și cronic.

În forma acută peștii se adună în zonele mai puțin adânci, înoată în cerc, sunt letargici, își pierd echilibrul, refuză hrana, se aglomerează la gurile de alimentare-evacuare. Simptomele tipice formei acute sunt:

zburlirea solzilor difuză sau focală, balonarea abdomenului și acumulare de lichid gălbui în cavitatea abdominală (ascită, hidropizie);
hemoragii punctiforme (peteșii) pe abdomen și la baza înotătoarelor pectorale și abdominale;
exomftalmie, branhii anemice, hemoragii în globul ocular;
Pielea devine rugoasă, întunecată.

Forma acută a viremiei de primăvară a crapului (hidropizie infectioasa, exoftalmia), se înregistrează mai frecvent primăvara, la populaţii la care boala apare prima dată sau după un şir mai lung de ani, în condiții care afectează puternic starea de întreţinere şi la populaţii în amestec de proveniență diferită. Pestii bolnavi se izolează de cârd, înoată leneş, respiră lent la suprafața apei, sunt lipsiți de reactivitate la apropierea omului iar reflexul de rotire a ochilor e redus sau absent. După aceste semne, care caracterizează în general bolile mai grave la pesti, apar simptomele specifice ale formei acute de hidropizie infectioasa si anume, la început tegumentul are culoare roz palid sau pare a fi acoperit cu un val alburiu, apoi balonarea abdomenului datorită acumulării de lichid in cavitatea corpului (ascita), zbarlirea solzilor ca urmare a edemațierii tegumentului și acumulării de lichid in foliculii solzoşi, desprinderea uşoară a solzilor și exoftalmia. Se observă, de asemeni, congestia regiunii anale și anusul prolabat cu aspect crateriform. Atârnând de anus, se observă frecvent cilindri gelatinoşi provenind din mucoasa intestinală necrozată şi desprinsă.

In fazele incipiente ale formei acute de boală, pot fi observate în cutisul superficial al tegumentului, vezicule pline cu un lichid seros. Evoluția bolii, în formă acută, durează 2-8 zile şi se finalizează frecvent cu pierderi mari (mortalitate de până la 100% din populația afectată).

În forma cronică sunt prezente simptome nespecifice precum:

culoare închisă a tegumentului, cahexie;

sporadic hemoragii cutanate și în globul ocular;

Ficatul și splina sunt mărite, apar zone hemoragice pe ficat, rinichi, inflamații catarale ale intestinului care este golit de conținut, dar cu mucoasa punctiform-hemoragică.

Forma cronică a viremiei de primăvară a crapului, (SHV, Eritrodermatita) se manifestă ceva mai târziu, în vară-toamnă, la exemplarele mai rezistente şi la speciile mai puțin receptive.

Simptomele caracteristice, mai rar înregistrate în forma acută, sunt reprezentate de ulcere ale tegumentului care, de obicei, evoluează în suprafață, însă, uneori şi în profunzime, până la descoperirea scheletului, Ulcerele, prezente în diferite regiuni ale corpului, cu dimensiuni diferite, au în centrul lor musculatura descoperită de culoare roşie, în jurul căreia se dispune un inel de țesut necrozat, apoi o zonă roşie hemoragică dată de inflamația țesutului subcutan şi la granița cu tesutul sănătos inconjurător, un inel negru melanic. Până la formarea completă a acestor ulcere, rezultate ca urmare a desprinderii unor zone necrozate din tegument, pot fi surprinse o serie de faze premergatoare cum sunt accentuarea edemului pielii, pete hiperemice şi microhemoragii. Ulcerele pot fi invadate secundar de ciuperci.

Evoluţie, mortalitate

Evoluția bolii și mortalitatea depind de condițiile de mediu, de starea de rezistență a peştelui, precum și de gradul de patogenitate a virusului şi bacteriilor asociate.

In forma acută, boala evoluează grav, mortalitatea atingând până la 100% din populația afectata.

În forma cronică, diagnosticul rămâne rezervat deşi, evoluția bolii este relativ uşoară iar cazurile de vindecare sunt destul de frecvente. Această rezervă este impusă de observația că forma cronică a bolii, chiar pe cale de vindecare, poate trece uşor la o evoluție acută, gravă, în urma acțiunii unor condiții stresante și în general, în toate situațiile în care este tulburat echilibrul biopatologic. De obicei, boala evoluează mai uşor, dacă, apare în populații cu o bună stare de întreţinere, cu rezistență naturală sau dobândită. Mortalitatea este mai mică în culturile extensive.

Diagnostic

Un diagnostic corect al viremiei de primăvară a crapului se stabileşte prin asocierea examenului epizootologic cu cel clinic, anatomo-histopatologic, virusologic, bacteriologic și serologic.

Această investigare complexă este necesară, deoarece multe din simptomele și leziunile menționate în viremia de primăvară a crapului pot fi înregistrate şi în alte îmbolnăviri.

Culturile in vitro și metodele moderne de laborator, permit stabilirea diagnosticului în 2-21 zile. Testul ELISA poate preciza diagnosticul în doar cateva ore.

Profilaxie şi tratament - Contactati-ne

Viremia de primavara